AICR: Te-aș ruga să te prezinți, pe scurt, pentru cei care nu te cunosc.

Evi: Mă numesc Evelinn Elena Ciubotariu, am 17 ani și învăț la Liceul Spiru Haret din Moinești. Sunt o fire comunicativă și deschisă mereu provocărilor, înțelegându-mă foarte bine cu persoane diferite. De asemenea, pot spune că sunt o persoană greu de influențat. Și bineînțeles, sunt săritoare și îmi place să-i ajut pe cei din jurul meu de câte ori pot.

evelinn elena ciubotariu despre voluntariat

AICR: Ai un motto după care te ghidezi în tot ceea ce faci?

Evi: De fapt, am două motto-uri dupa care îmi ghidez activitățile și nu numai:

  1. „Efortul își arată roadele după ce o persoană refuză să se oprească.”
  2. „Nu contează atât de mult ceea ce faci, ci câtă dragoste pui în ceea ce faci.”

AICR: În ce împrejurări ți-ai dat seama că vrei să faci voluntariat pentru AICR?

Evi: Păi, eu fiind o persoană care vreau mai mereu să fac câte ceva și aici în zona noastră nu prea sunt opțiuni, poate doar când și când, ei bine AICR-ul cuprinde ceea ce căutam, ce voiam să fac în timpul meu liber, pentru că e tipul asociației de genul „all inclusive”.

evelinn elena ciubotariu despre voluntariat 2

AICR: Cum se reflectă voluntariatul în tot ceea ce faci?

Evi: Voluntariatul are un efect foarte bun în ceea ce fac. De exemplu, prin proiectele la care am participat până acum am văzut adevărata realitate, dură, crudă, de necrezut, în care trăiesc și cele mai nevinovate suflete. Asta m-a îndemnat să fiu mai responsabilă, mai recunoscătoare și să mă mulțumesc cu ceea ce am.

AICR: Care consideri că sunt activitățile sau proiectele cele mai reușite? Ai un proiect de suflet din tot ceea ce facem în cadrul asociației?

Evi: Proiectele cele mai reusite sunt cele caritabile, cu siguranță. Îmi plac mult activitățile de genul drumeției, CitiM, sau cea prin care s-a simulat un proces penal. Și team building urile sunt faine, ne cunoaștem mai bine, dar parcă proiectul meu de suflet este ShoeBox.

evelinn elena ciubotariu despre voluntariat 1

AICR: Cum te simți înainte și după fiecare implicare de-a ta în tot ceea ce facem?

Evi: Înainte de orice activitate mă simt nerăbdătoare, entuziasmată și fericită, iar după mă simt mulțumită că am făcut ceva folositor pentru mine și pentru cei din jur.

AICR: Se completează voluntariatul cu statutul pe care îl ai acum? Care a fost cea mai mare satisfacție de când te-ai alăturat echipei de AICRist?

Evi: Da, se completează perfect. Simt că voluntariatul mă va ajuta pe viitor. Și cea mai mare satisfactie a fost că, în sfârșit au început să se miște lucrurile în Moinești în direcția aceasta. Este fain că eu am ocazia împreună cu ceilalți să schimbăm ceva.

AICR: Ce reprezintă pentru tine asociația AICR?

Evi: AICR reprezintă o parte din timpul meu liber, locul unde merg de fiecare dată cu drag, de unde mă încarc cu energie pozitivă.

AICR: Ce le recomanzi celor care vor să devină voluntari în cadrul asociației AICR?

Evi: Să aibă curaj și să participe la activitățile organizate de echipa asociației și după, cu siguranță vor fi mult mai convinși ei singuri că vor să devină voluntari în cadrul asociației AICR.

AICR: Ai dori să transmiți ceva cititorilor siteului, persoanelor care îți sunt dragi, colegilor sau moineștenilor care citesc acum acest scurt interviu?

Evi: Ce pot spune, decât că le multumesc celor care urmăresc activitatea asociației și că îi aștept în număr cât mai mare la activități ce promit a fi pe placul tuturor!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *