AICR: Te-aş ruga să te prezinţi, pe scurt, pentru cei care nu te cunosc.

Bianca: Mă numesc Pintilie Bianca Dumitriţa, am 18 ani şi sunt elevă…şi fiică, şi soră mai mare şi prietenă… În ultimul timp, am devenit şi voluntară şi da, sunt şi AICRistă (a început să-mi placă din ce în ce mai mult cum suna 🙂 ). Îmi ascult intuiţia, mai mult decât raţiunea, sunt spontană şi încerc mereu să descopăr frumosul din orice. Sunt perseverentă şi foarte ambiţioasă, încercând mereu să fiu cea mai bună versiune a mea şi să fiu acolo, cu tot sufletul, pentru cel ce are nevoie de mine.

bianca dumitrita pintilie ong aicr asociatia initiative comunitate responsabila moinesti

AICR: Ai un motto după care te ghidezi în tot ceea ce faci?

Bianca: Dacă e să vorbim despre motto-uri (pentru că am mai multe), pot spune că încerc să fac din fiecare clipă din viața mea o deviză pentru toate cele care urmează. „Dacă tu crezi în ceva cu adevărat, tot Universul conspiră la realizarea dorinţelor tale”, spunea Coelho. Iar când totuşi există obstacole care mă fac să mă îndoiesc, îmi amintesc că, aşa cum scria Blaga, „Visele împlinite ne îmbătrânesc”. Şi visez mai departe.

AICR: În ce împrejurări ţi-ai dat seama că vrei să faci voluntariat pentru AICR?

Bianca: Mi-am dorit mult să fiu voluntară. Foarte mult. Simţeam că trebuie să fac o schimbare în viața mea şi totodată să influenţez pozitiv vieţile celor din jur. Atunci a apărut AICR. Universul a conspirat şi de data asta şi mi-a dat un semnal că, da, există un loc în care nevoia mea de a oferi poate hrăni vise, suflete şi speranţe. Prietenii mei, deja voluntari, mi-au dat un plus de încredere că echipa este formată din oameni calzi şi sinceri şi iată-mă, sunt aici, vorbind cu unul dintre ei.

AICR: Cum se reflectă voluntariatul în tot ceea ce faci?

Bianca: Îmi place să cred că am devenit un om mai bun, mai dedicat, mai expansiv. Şi cu siguranţă, am mai mult curaj şi îmi gestionez altfel emoţiile. Lucrez mult mai bine în echipă, pentru că am învăţat să îmi găsesc locul meu într-un grup, în aşa fel încât să fiu utilă şi să fac echipa să funcţioneze.pintilie bianca despre voluntariat  (1)

AICR: Care consideri că sunt activităţile sau proiectele cele mai reuşite? Ai un proiect de suflet din tot ceea ce facem în cadrul asociaţiei?

Bianca: M-au impresionat mult acţiunile caritabile, campaniile ShoeBox sau cea de Paşte şi pot spune că în Săptămâna Naţională a Voluntariatului am avut parte de multe activităţi inedite. Lansarea de carte a domnului Iulian Tănase, simularea de proces în drept penal,… sunt multe momentele frumoase şi proiectele deosebite în care am participat la AICR. Dar, fără şovăială, proiectul meu de suflet rămâne CitiM, pentru că am ocazia să întâlnesc cititori şi persoane minunate pasionate de lectură și desigur, cărți care mă așteaptă.

pintilie bianca despre voluntariat  (2)

AICR: Cum te simţi înainte şi după fiecare implicare de-a ta în tot ceea ce facem?

Bianca: Mă simt împlinită. Activităţile din cadrul asociaţiei sunt foarte interesante, iar atmosfera este degajată, relaxantă. Clar, la sfârşitul oricărui proiect, îmi doresc să urmeze un altul, să fiu activă, implicată şi să reuşesc să fac lucruri din ce în ce mai mici, dar care au un efect amplificat în comunitate şi în vieţile celorlalţi.

AICR: Se completează voluntariatul cu statutul pe care îl ai acum? Care a fost cea mai mare satisfacţie de când te-ai alăturat echipei de AICRist?

Bianca: Sunt elevă şi clar, voluntariatul a fost şi este o modalitate să ies din sfera şcolii şi să fac lucruri în mod independent. Sunt multe satisfacţiile pe care timpul petrecut în AICR mi le-a adus şi pot spune că zâmbetele oamenilor pe care i-am ajutat, certitudinea că şi ei vor oferi zâmbete mai departe mă încurajează de fiecare dată să le port poveştile în sufletul meu. Mă încurajează să continui şi să ofer mai mult şi mai mult, pentru că ceea ce primesc înapoi este atât de valoros.

AICR: Ce reprezintă pentru ţine asociaţia AICR?

Bianca: Învăţ de fiecare dată să „îmi găsesc locul”, la fiecare întâlnire a asociaţiei. Tot ceea ce fac e din simplă plăcere şi dăruire şi de aceea, AICR a devenit pentru mine, un loc atât de familiar, ca o prelungire a mea. Atât de bine mă simt cu voi, dragii mei colegi.

AICR: Ce le recomanzi celor care vor să devină voluntari în cadrul asociaţiei AICR?

Bianca: Să fie pregătiţi să devină voluntari, să muncească, să se dăruiască. Aveţi curaj şi veniţi! Noi va vom primi cu sufletul deschis. Pentru că avem nevoie de oameni care vor şi ştiu că schimbarea începe cu ei.:)

AICR: Ai dori să transmiţi ceva cititorilor siteului, persoanelor care îţi sunt dragi, colegilor sau moinestenilor care citesc acum acest scurt interviu?

Bianca: Mulţumesc mult celor care mă susţin necondiţionat, mamă, tată, sora mea, celor cărora le datorez prea multe că să încerc să le enumăr. Mulţumesc mult asociaţiei, care mă surprinde de fiecare dată şi desigur, colegilor mei din cadrul AICR, oameni deosebiţi şi speciali. Îmi îmbrăţişez cald prietenii şi colegii şi sunt recunoscătoare fiecărui cititor care şi-a dedicat câteva clipe citirii acestui interviu. Şi dacă tot a venit vorba de interviu, mulţumesc, Anca. Tocmai mi-am împlinit una din dorinţele din Lista mea de Vise: am şi eu parte de interviul meu! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.