AICR: Te-aș ruga să te prezinți, pe scurt, pentru cei care nu te cunosc.

Georgiana: Eu mă numesc Anastasiei Elena-Georgiana, am aproape 18 ani și sunt elevă, în clasa a 11-a, la Liceul Teoretic „Spiru Haret” Moinești. Sunt o fire ușor timidă și reținută la început, dar când simt că rezonez cu persoana de lângă mine devin foarte comunicativa, expansiva și glumeața (cum sunt de fapt). Sunt o persoană responsabilă, sinceră și foarte punctuală. Îmi place să cunosc oameni noi, sa creez prietenii solide și să ajut cât pot de mult pe cei de lângă mine. Sunt ambițioasă și foarte perseverentă, iar când îmi doresc ceva cu adevărat  nimic și nimeni nu îmi poate sta în cale.

AICR: Ai un motto după care te ghidezi în tot ceea ce faci?

Georgiana: Am mai multe motto-uri după care mă ghidez și care mă inspiră, dar cel mai important cred că e acesta: „Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”. Eu cred ca e un îndemn de care toți ar trebui să ținem cont deoarece nu trebuie să stăm impasibili în bula noastră de săpun și să așteptăm ca universul să se schimbe în bine peste noapte. Noi trebuie să începem, cu fapte mărunte, să schimbăm câte ceva, astfel să-i influențăm și pe cei de lângă noi să creadă în idealurile noastre și în felul acesta putem face din această lume un loc mai bun.

AICR: În ce împrejurări ți-ai dat seama că vrei să faci voluntariat pentru AICR?

Georgiana: Inițial eu am ajuns în AICR datorită pasiunii mele pentru teatru. O prietenă, voluntară și ea, mi-a spus că în cadrul asociației se va organiza o piesă de teatru, cu prilejul unui festival, așa că am decis să merg pentru a afla mai multe lucruri despre aceasta. Rezultatul: pe lângă rolul care mi-a fost desemnat în cadrul piesei, am primit cel mai frumos, real și important rol al vieții mele de până atunci – cel de voluntar AICR. Îmi doream să fac și altceva în afară de școală, ceva prin care să îi pot ajuta pe cei care au nevoie, dar în același timp să mă ajut și pe mine, făcând ceva care să contribuie la dezvoltarea mea personală și șansa de a face voluntariat în cadrul AICR a picat chiar la fix.

AICR: Cum se reflectă voluntariatul în tot ceea ce faci?

Georgiana: Eu cred că, făcând voluntariat, am învățat să lucrez mai bine în echipă, să fiu eficientă în cadrul unui grup. De asemenea, am învățat sa fiu recunoscătoare pentru ceea ce am, deoarece în cadrul proiectelor sociale AICR am cunoscut multe cazuri de sărăcie, de copiii bolnavi sau prea încercați de soartă pentru a putea măcar să viseze la o altă soartă.

AICR: Care consideri că sunt activitățile sau proiectele cele mai reușite? Ai un proiect de suflet din tot ceea ce facem în cadrul asociației?

Georgiana: Cel mai reușit proiect din cadrul asociației de până acum este, cu siguranță „Miss Preuniversitaria” care s-a aflat la prima ediție chiar săptămâna trecută. Acțiunile caritabile, ca de exemplu Shoebox sau cea de Paște sunt proiectele mele de suflet din cadrul AICR. Am avut ocazia să cunosc multe persoane aflate în dificultate, de la care am învățat adevărate lecții de viața și pe care m-am simțit special să le pot ajuta.

AICR: Cum te simți înainte și după fiecare implicare de-a ta în tot ceea ce facem?

Georgiana: Înainte de fiecare proiect AICR mă simt motivată și entuziasmată, deoarece îmi doresc să fiu cât mai mult de ajutor și ca respectiva acțiune să își atingă scopul, să aibă ecoul așteptat. După fiecare implicare a mea, mă simt mândră de mine și mulțumită că am putut fi cuiva de ajutor.

AICR: Se completează voluntariatul cu statutul pe care îl ai acum? Care a fost cea mai mare satisfacție de când te-ai alăturat echipei de AICRist?

Georgiana: Da, se completează de minune. Eu consider că cele mai mari satisfacții sunt zâmbetele oamenilor recunoscători pentru binele primit, precum și participarea cât mai multor persoane la activitățile întreprinse de această asociație, acestea fiind confirmările că fac ceea ce trebuie.

AICR: Ce reprezintă pentru tine asociația AICR?

Georgiana: Pentru mine AICR a devenit o familie, în cadrul ei am învățat și continui să învăț lucruri folositoare pentru mine și pentru viitorul meu, am crescut și m-am dezvoltat ca și persoană, am legat prietenii și am creat amintiri greu de șters din memorie.

AICR: Ce le recomanzi celor care vor să devină voluntari în cadrul asociației AICR?

Georgiana: În primul rând, le-aș sugera să trateze aspectul voluntariatului cu multă implicare și seriozitate, să fie dornici să lucreze în echipă, să fie responsabili și să pună ce au ei mai bun din ei în fiecare activitate. Așa că, aveți curaj și veniți în echipa de voluntari AICR! Nu uitați să fiți voi schimbarea pe care o vreți în lume!

AICR: Ai dori să transmiți ceva cititorilor site-ului, persoanelor care îți sunt dragi, colegilor sau moineștenilor care citesc acum acest scurt interviu?

Georgiana: În primul rând, vreau să mulțumesc familiei care mă susține necondiționat, le mulțumesc celorlalți membri din asociație care m-au primit cu brațele deschise și m-au ajutat să mă pot acomoda rapid. De asemenea, le mulțumesc celor care mereu răspund pozitiv la fiecare proiect AICR, și nu în ultimul rând țin să le mulțumesc celor care acum citesc aceste rânduri, care și-au rupt din timp pentru a mă cunoaște mai bine.