Zilele astea îmi stăruia o idee. Și-anume că nu i-am întrebat pe cei implicați în organizarea ShoeBoxMoinești „Cum v-ați simțit când v-ați implicat la ShoeBox?”. Am luat repede telefonul și-am postat întrebarea în micul nostru hub online. Chiar eram curioasă să știu ce au simțit. Pentru că pe mine m-a marcat experiența avută. A fost o acțiune pe care am organizat-o fără să știu câte emoții mă vor încerca. De la uimirea provocată de condițiile în care trăiesc familii din sate, de la tristețea provocată de lipsurile pe care le vedeam, de la gustul amar lăsat de fiecare dată când treceam pragul și vedeam cum trăiesc unii, până la resemnare uneori, indignare sau chiar revoltă. Am simțit că e greu să schimbi ceva. Apoi când vedeam zâmbetele mulțumitoare și sincere ale copilașilor sărmani îmi spuneam că trebuie să continuu ce-am început. Mai ales că pe ulițele acelea, rar vine cineva să se intereseze de soarta celor care trăiesc acolo. M-a încercat tristețea când vedeam ce-i în jurul meu, m-a încercat bucuria, m-a încercat mulțumirea pentru ceea ce am. Sunt multe de spus. Dar vreau să păstrez gândurile astea…pentru altădată. Acum e timpul lor, al voluntarilor, al sentimentelor lor. Citiți și încercați să vă puneți în pielea lor.

Cristian Balaban — Există anumite momente din viața unu om când trăirile nu pot fi enunțate. Ei, un astfel de moment a fost ShoeBox. Nu poți exprima valurile de sentimente resimțite cu această ocazie. Pe de o parte bucurie sufletească pentru că am adus ceva in inimile oamenilor, dar pe de altă parte o întristare pentru că sunt astfel de cazuri greu încercate de viață. Cu această campanie am trezit în mine un sentiment de recunoștință față de Bunul Dumnezeu pentru tot ceea ce îmi oferă zilnic. Am descoperit cu această ocazie că prin solidaritate și unitate, adică într-o echipă, putem face mult mai mult pentru semeni. 

Adelina Neculescu – Shoebox a fost o experiență nemaipomenită pentru mine. A fost un prilej de a vedea situații diferite și de a înțelege valori și principii morale pe care, până atunci, poate le ignoram. Prin ShoeBoxMoinești am învățat ce este solidaritatea, bunăvoința  și cum este să lucrezi în echipă.  

Elena Ciubotariu – Prin campania ShoeBox Moinești am avut ocazia de a învata ce înseamnă cu adevarat iubirea față de aproapele, să fii mai bun și să ai voință. M-am simțit super fericită că am putut să aduc și eu câteva zâmbete pe fața unor copilași mai puțin norocoși. 

Iustin Popoiu – ShoeBox a fost proiectul care a adus un zâmbet de durată pe fața copiilor cu o situație materială precară, dar și pe fața mea, pentru că m-am simțit împlinit știind că acei copii sunt mai fericiți.

Mihaela Jescu – Shoebox mi-a „dictat” să caut lucrușoare bune de care s-ar putea folosi alți copii. Am încercat să văd cu ochii lor și am căutat să pun în cutii obiecte folositoare, dar și mici surprize, jucării pe care le-au dăruit copiii mei. Shoebox m-a determinat să-mi găsesc timp într-o perioadă aglomerată să sortez hăinuțe, rechizite, jucării, să găsesc ambalajul potrivit, să le împart, să le duc la timp la centrul de colectare. La final am fost foarte mulțumiți.